Boala Addison, cunoscută și sub denumirea de insuficiență corticosuprarenaliană, este o afecțiune gravă, dar relativ rară la câini, care poate duce la tulburări electrolitice și metabolice ce pun viața în pericol. Aflați ce este această boală, care sunt cauzele și simptomele ei clinice, cum se desfășoară diagnosticul, precum și cum arată tratamentul și îngrijirea zilnică a unui câine bolnav. Veți descoperi, de asemenea, ce dietă este recomandată și dacă este posibilă prevenirea acestei afecțiuni.

Ce este boala Addison?


Boala Addison este o insuficiență cronică și progresivă a glandelor suprarenale, glande responsabile pentru producerea unor hormoni importanți – în principal cortizolul și aldosteronul. Deficitul acestor hormoni duce la tulburări grave ale echilibrului hidro-electrolitic și metabolic.

Există mai multe forme ale bolii: cea mai frecventă este insuficiența primară, cauzată de distrugerea autoimună a glandelor suprarenale, dar există și boala Addison secundară, care rezultă din deficitul de hormon ACTH la nivelul glandei pituitare. Poate apărea și o formă atipică a bolii Addison, în care concentrațiile de electroliți pot rămâne în limite normale.

Când glandele suprarenale ale unui câine nu funcționează corect, apare un deficit de cortizol și aldosteron, ceea ce duce, printre altele, la tulburări ale nivelului de sodiu și potasiu, tensiune arterială scăzută, deshidratare și o reacție anormală a organismului la stres.

Fără tratament, boala Addison poate duce la o criză addisoniană (criză suprarenală), adică o deteriorare bruscă a stării de sănătate, care pune viața câinelui în pericol. De aceea, diagnosticarea bolii Addison într-un stadiu incipient este extrem de importantă.

Care sunt cauzele bolii Addison la câini?


Cea mai frecventă cauză a bolii Addison este distrugerea autoimună a glandelor suprarenale, o situație în care sistemul imunitar al câinelui își atacă propriile celule producătoare de hormoni. Acest lucru duce la deteriorarea permanentă a glandelor suprarenale și la afectarea secreției de hormoni.

Alte cauze, mai rare, includ tumori, infecții, complicații în urma tratamentelor medicamentoase (de exemplu, terapia pe termen lung cu glucocorticosteroizi) sau tulburări ale glandei pituitare care duc la insuficiență secundară. Unele cazuri sunt idiopatice – fără o cauză clară.

Anumite rase de câini sunt predispuse la boala Addison, cum ar fi Pudelul, West Highland White Terrier sau Dogul German. Boala apare mai frecvent la femelele de vârstă mijlocie, deși poate apărea și la câini mai tineri.

Este important de reținut că simptomele timpurii ale bolii pot fi foarte nespecifice, ceea ce îngreunează diagnosticul. Prin urmare, stăpânii câinilor din rasele predispuse ar trebui să fie deosebit de vigilenți.

Ce simptome prezintă insuficiența corticosuprarenaliană la câini?


Simptomele bolii Addison pot fi diverse și dificil de asociat în mod clar cu o anumită boală. Cele mai frecvente sunt: slăbiciune, lipsa poftei de mâncare, vărsături, diaree, pierdere în greutate și letargie. Simptomele se pot agrava periodic și pot dispărea de la sine.

În cazul unei crize addisoniene, apare o scădere bruscă a tensiunii arteriale, deshidratare și simptome de șoc. O astfel de stare necesită intervenție veterinară imediată, deoarece poate duce la moartea câinelui în câteva ore.

La unii câini, boala are o evoluție insidioasă – apar probleme digestive recurente, fluctuații ale temperaturii corporale, iar analizele nu indică o cauză clară. Tocmai aceste simptome nespecifice întârzie adesea diagnosticul corect.

Pe parcursul bolii apar și tulburări electrolitice – tipice sunt concentrațiile scăzute de sodiu (hiponatremie) și concentrațiile crescute de potasiu (hiperkaliemie). Aceste dezechilibre afectează funcționarea mușchiului cardiac, ducând la aritmii.

Diagnosticul și recunoașterea insuficienței corticosuprarenaliene la câini


Diagnosticul bolii Addison se bazează pe un istoric medical detaliat, precum și pe analize de sânge și urină. În analizele generale se constată cel mai adesea hiponatremie (nivel scăzut de sodiu) și hiperkaliemie (nivel ridicat de potasiu), precum și un nivel scăzut de glucoză.

Cu toate acestea, cel mai important test este testul de stimulare cu ACTH, care presupune măsurarea nivelului de cortizol înainte și după administrarea hormonului sintetic ACTH. La un câine sănătos, concentrația de cortizol crește după stimulare, în timp ce la un câine bolnav, aceasta rămâne scăzută.

Testul permite, de asemenea, diferențierea formei bolii Addison (primară sau secundară). În insuficiența primară, se constată un nivel scăzut atât al cortizolului, cât și al aldosteronului, în timp ce în forma secundară, problema se referă în principal la deficitul de cortizol.

Pentru diagnostic, o consultație cu un specialist în endocrinologie veterinară este de neprețuit. Diagnosticarea și tratamentul rapide sunt esențiale pentru a controla eficient simptomele și a preveni recurențele.

Tratamentul și prognosticul bolii Addison la câini


Boala Addison necesită tratament medicamentos pe viață și monitorizare regulată. Tratamentul se bazează pe substituția hormonală, adică administrarea hormonilor pe care organismul câinelui nu îi poate produce singur – în principal cortizol și aldosteron.

    - Cortizolul este înlocuit prin administrarea de glucocorticosteroizi orali (cel mai frecvent prednisolon), care trebuie administrați zilnic într-o doză mică, fiziologică. În situații de stres (boală, intervenție chirurgicală, călătorie), doza trebuie crescută temporar, deoarece câinele nu are capacitatea de a produce cortizol în mod natural.

    - Aldosteronul, responsabil pentru reglarea echilibrului sodiu-potasiu și menținerea tensiunii arteriale, este înlocuit cu:
        - DOCP (pivalat de dezoxicorticosteron) – un preparat injectabil, administrat la aproximativ 25-30 de zile, sau
        - Fludrocortizon – o tabletă administrată zilnic (are o acțiune mai slabă decât DOCP și are, de asemenea, un efect glucocorticosteroid).

Alegerea terapiei depinde de starea pacientului, de răspunsul la tratament și de preferințele stăpânului. Tratamentul trebuie personalizat și supravegheat constant de către medicul veterinar.

Monitorizare și controale

    - După începerea terapiei, controalele regulate ale nivelului de electroliți (în special sodiu și potasiu) sunt foarte importante – valorile anormale pot indica o doză incorectă de mineralocorticoizi.
    - Sunt recomandate, de asemenea, măsurători periodice ale concentrației de cortizol, mai ales în situațiile în care simptomele sugerează o acțiune insuficientă a glucocorticosteroizilor.
    - În faza de stabilizare a tratamentului, controalele se efectuează la 1-3 luni, iar ulterior, în funcție de necesități, la fiecare 6 luni.

În cazurile netratate sau tratate incorect, poate apărea criza addisoniană – o stare de insuficiență suprarenală acută. Aceasta se manifestă prin scăderea severă a tensiunii arteriale, aritmii cardiace, vărsături, diaree și poate duce la șoc hipovolemic. Este o urgență medicală care necesită tratament spitalicesc imediat (fluidoterapie, administrare intravenoasă de cortizol, corectarea electroliților).

Prognosticul în boala Addison este foarte bun, cu condiția ca afecțiunea să fie diagnosticată timpuriu și tratată corespunzător. Majoritatea câinilor pot duce o viață normală și activă. O terapie bine aleasă permite controlul complet al simptomelor. Speranța de viață a unui câine cu boala Addison nu diferă semnificativ de cea a populației sănătoase. Cheia succesului este administrarea regulată a medicamentelor, gestionarea stresului și o colaborare strânsă cu medicul veterinar.

Rezumat:

    Boala Addison este o tulburare hormonală care, cu un tratament adecvat, poate fi controlată eficient.

    Terapia se bazează pe substituția hormonală – cortizol (prednisolon) și aldosteron (DOCP sau fludrocortizon).

    Controalele regulate, monitorizarea electroliților și reacția rapidă la simptomele care sugerează o criză sunt esențiale.

    Datorită medicinei veterinare moderne și îngrijirii conștiente a stăpânului, prognosticul este optimist.

Ce hrană este potrivită pentru câinii cu boala Addison? Poate fi prevenită boala?

Dieta unui câine cu boala Addison ar trebui să fie bine echilibrată și să sprijine organismul în lupta cu boala. Cel mai important este ca hrana să fie ușor de digerat, bogată în proteine și să nu conțină un exces de sodiu, care ar putea perturba echilibrul electrolitic.

Hrana pentru câinii cu Addison ar trebui adaptată vârstei, greutății și stării generale de sănătate. Sunt indicate dietele de tip "veterinary diet", recomandate de medic, care țin cont de nevoile câinilor cu boli hormonale.

Nu există o metodă eficientă de a preveni complet boala Addison, mai ales dacă are o cauză autoimună. Cu toate acestea, riscul poate fi redus prin evitarea utilizării pe termen lung a glucocorticosteroizilor fără supraveghere medicală și prin menținerea unei stări generale bune a câinelui.

Este recomandat să efectuați controale regulate, mai ales dacă animalul aparține raselor predispuse, cum ar fi Pudelul sau West Highland White Terrier. Detectarea precoce a bolii și începerea tratamentului permit menținerea unei calități bune a vieții și evitarea complicațiilor.