Din ce în ce mai multe pisici domestice suferă de supraponderalitate, iar tutorii acestora nu realizează întotdeauna gravitatea situației. Kilogramele în plus – iar în cazul animalelor de talie mică, chiar și câteva sute de grame – pot influența negativ starea de sănătate a felinei, crescând riscul multor afecțiuni și scăzând calitatea vieții. Dacă observi că pisica ta a început să se rotunjească, se mișcă mai puțin, iar silueta sa a devenit „moale” și greoaie, nu ignora aceste semne. În anumite cazuri, putem interveni singuri prin modificarea dietei și creșterea nivelului de activitate, însă atunci când surplusul ponderal este semnificativ sau este însoțit de alte simptome, consultarea unui medic veterinar devine indispensabilă.

01. Supraponderalitatea la pisici - cum o recunoaștem?

Pisicile sunt experte în mascarea schimbărilor de masă corporală, motiv pentru care proprietarii observă adesea prea târziu că animalul de companie a luat în greutate.

Cum „ascund” pisicile surplusul de greutate?

  • Blana – pisicile cu păr lung sau semilung (ex. Maine Coon, Norvegiană de Pădure) pot purta kilograme în plus fără ca acestea să fie vizibile, blana bogată mascând absența taliei sau abdomenul lăsat.
  • Pozițiile de repaus – felinele stau adesea ghemute sau întinse pe o parte, ceea ce îngreunează evaluarea vizuală a siluetei.
  • Absența proeminențelor osoase – la multe pisici, coastele sau oasele bazinului nu sunt vizibile nici la o greutate optimă, complicând evaluarea ochiometrică.
  • Schimbări subtile de comportament – o pisică supraponderală poate refuza să mai sară pe mobilă, doarme mai mult sau evită jocurile intense, însă de multe ori tutorele pune aceste schimbări pe seama vârstei sau a temperamentului.

Cum recunoaștem excesul ponderal?

  • Evaluarea tactilă a siluetei – la o pisică cu greutate normală, coastele trebuie să fie ușor de palpat sub un strat subțire de țesut adipos. Dacă trebuie să apeși tare pentru a le simți, este un semn de supraponderalitate.
  • Absența taliei – privită de sus, ar trebui să observi o ușoară îngustare în zona lombară. Dacă silueta seamănă cu un oval sau un dreptunghi, este un semnal de alarmă.
  • Abdomenul lăsat – deși unele pisici au acea „pungă primordială” (un pliu de piele între picioarele din spate), dacă abdomenul devine greu, plin și clar atârnând, poate fi un simptom de obezitate.
  • Activitate redusă – pisica obosește mai repede, renunță la locurile preferate aflate la înălțime sau la jocurile active.
Reține: evaluează condiția fizică a pisicii nu doar vizual, ci și prin atingere. Dacă ai dubii, cel mai bine este să consulți un medic veterinar pentru o evaluare pe scala BCS (Body Condition Score).

02. Cele mai frecvente cauze ale supraponderalității la pisici

Excesul de greutate nu este, de regulă, rezultatul unui singur factor, ci efectul acțiunii prelungite a mai multor cauze simultane. Printre cele mai importante se numără: dieta necorespunzătoare, lipsa activității fizice, schimbările hormonale post-castrare/sterilizare, vârsta și anumite patologii care afectează metabolismul.

Dieta neadecvată și obiceiurile alimentare greșite
Una dintre cauzele principale este nutriția incorectă, respectiv oferirea unei hrane prea calorice, porționarea dezechilibrată sau administrarea hranei în cantități excesive. Cele mai frecvente erori includ:

  • Hrănirea „din ochi”, fără controlul porțiilor;
  • Accesul permanent la hrană (castronul mereu plin);
  • Oferirea unui număr prea mare de recompense;
  • Împărțirea resturilor de la masă (mezeluri, brânzeturi, carne grasă);
  • Alegerea unei hrane de calitate slabă, bogată în carbohidrați și grăsimi.

Este important de reținut că pisicile sunt carnivore obligate, iar dieta lor trebuie să se bazeze pe proteine de înaltă calitate de origine animală. Hrana destinată pisicilor cu tendință de îngrășare are un conținut caloric redus, dar trebuie să asigure în continuare toți nutrienții esențiali.

Lipsa mișcării
Pisicile care trăiesc exclusiv în interior (indoor) nu au adesea un nivel suficient de activitate fizică. Lipsa stimulării și a interacțiunii prin joc, coroborată cu un spațiu limitat de explorare, duce la plictiseală, care la multe feline se traduce prin mâncat compulsiv. Rezultatul este un surplus de energie care nu este consumat, ci depozitat sub formă de grăsime.

Sterilizarea și castrarea
După aceste intervenții, metabolismul pisicii se modifică – necesarul energetic scade, însă apetitul tinde să crească. Dacă dieta nu este ajustată, riscul de îngrășare crește semnificativ. Acest lucru nu înseamnă că orice pisică sterilizată se va îngrășa, dar necesită o abordare conștientă a nutriției și controlul regulat al greutății.

Vârsta
Odată cu înaintarea în vârstă, activitatea fizică scade, iar metabolismul încetinește. Pisicile senioare petrec mai mult timp odihnindu-se, iar dacă dieta nu este adaptată acestor schimbări, acumularea țesutului adipos are loc foarte rapid.

Anumite afecțiuni
Dificultatea în reducerea greutății poate fi și un simptom al unor boli metabolice sau endocrine, precum:

  • Hipotiroidismul – rar la pisici, dar posibil; încetinește metabolismul.
  • Diabetul zaharat – tulburările insulinice pot duce la polifagie (apetit crescut).
  • Sindromul Cushing – se poate manifesta prin apetit crescut și obezitate abdominală.
  • Afecțiunile articulare – durerea cronică limitează mișcarea, făcând menținerea greutății optime foarte dificilă.

03. Supraponderalitatea și obezitatea netratată - impactul negativ asupra sănătății

O pisică „pufoasă” poate părea drăguță, însă masa corporală excesivă reprezintă un pericol real. Obezitatea afectează funcționarea organelor interne, sistemul osteoarticular și suprasolicită aparatul cardiovascular și respirator. Printre cele mai frecvente complicații se numără:

  • Lipidoza hepatică (ficatul gras) – o complicație gravă, adesea fatală, care apare mai ales dacă o pisică obeză încetează brusc să mănânce.
  • Afecțiuni cardiace – inima trebuie să depună un efort mai mare, crescând riscul de hipertensiune și insuficiență.
  • Diabetul de tip II – excesul de grăsime duce la rezistență la insulină.
  • Probleme articulare – suprasolicitarea scheletului duce la degenerări, șchiopătări și mobilitate redusă.
  • Imunitate scăzută – organismul supraîncărcat luptă mai greu cu infecțiile.
  • Probleme dermatologice – pisicile obeze nu se mai pot toaleta corect, ceea ce duce la inflamații ale pielii și infecții.

04. Cum ajutăm pisica să slăbească?

Procesul de slăbire trebuie să fie treptat și sigur. O scădere prea bruscă în greutate poate declanșa tulburări metabolice severe. O strategie corectă combină schimbarea dietei cu creșterea activității fizice.

Mai multă mișcare
Încurajează activitatea prin:

  • Sesiuni scurte de joacă (2-3 ori pe zi) cu lansete, mingi sau șoricei.
  • Utilizarea jucăriilor interactive care stimulează instinctul de vânător.
  • Instalarea unor ansambluri de joacă pe mai multe niveluri pentru cățărat.
  • Ascunderea hranei în jucării de tip „dispenser” pentru a forța pisica să facă efort pentru a mânca.

Schimbarea obiceiurilor alimentare

  • Cântărește porțiile – folosește un cântar de bucătărie, nu măsura „din ochi”.
  • Fracționează hrana – împarte porția zilnică în mai multe mese mici.
  • Limitează recompensele – alege variante hipocalorice.
  • Trece la o hrană dietetică – produsele bogate în proteine și fibre, dar sărace în grăsimi, sunt esențiale.

Vizitele periodice la veterinar
Monitorizarea medicală este indispensabilă. Specialistul va stabili ritmul sigur de slăbire (de regulă 0,5-2% din greutatea corporală pe săptămână) și va ajusta planul nutrițional în funcție de evoluție. Nu uita: obezitatea este o boală, iar tratarea ei trebuie supravegheată de un medic veterinar.