Sfaturi și trucuri pentru manipularea respectuoasă a câinilor și pisicilor în clinică

Manipularea în profesia medicală (atât a oamenilor, cât și a animalelor) este una dintre acțiunile cele mai delicate, importante și fundamentale care există, dat fiind faptul că, dacă se realizează într-un mod corect și respectuos, ne permite să creăm o legătură cu pacientul încă din primul moment.

În medicina veterinară, unii pacienți prezintă temeri, nesiguranțe și fobii care, uneori, pot duce la reacții de reactivitate cauzate de experiențe negative din trecut, fie cu alți profesioniști, fie cu alți oameni cu care au intrat în contact. În prezent, clinicile primesc tot mai multe animale cu aceste condiții, animale de companie care răspund la o amenințare pe care o percep ca fiind prezentă prin semnale de avertizare: mârâit, căscat, lins pe bot (semnal de calmare), evitarea privirii, încercări de a mușca...

Factori de frică și nesiguranță în clinică

Unul dintre factorii principali este mediul în care cresc; o socializare corectă încă de când sunt pui este fundamentală pentru dezvoltarea personalității lor.

Dacă în locul în care trăiesc au toate nevoile de bază acoperite, este un mediu calm, iar contactul și manipularea din partea omului sunt respectuoase, acest lucru va ajuta animalele să se simtă în siguranță, să aibă încredere în ele însele și în figura care le îngrijește. Aceste circumstanțe vor contribui la formarea unor animale care tolerează mai bine examinarea veterinară și care, cu siguranță, vor fi mai dispuse să se lase tratate.

Dacă, dimpotrivă, sunt animale care au fost abandonate sau s-au dezvoltat într-un mediu mai puțin liniștit, fără ca nevoile lor să fie acoperite într-o anumită măsură, vor avea o probabilitate mai mare de a suferi de nesiguranțe și neîncredere față de lume. Acest lucru nu înseamnă că totul este pierdut, ci că acel animal, mai mult decât oricare altul, va avea nevoie ca profesionistul medical care îl tratează să îi acorde timp, spațiu și să dea dovadă de o anumită delicatețe în timpul vizitei și explorării animalului.

Cum poate profesionistul veterinar să ajute aceste animale printr-o manipulare respectuoasă?

Iată câteva sfaturi practice care pot fi utile în activitatea clinică zilnică:

1. Comunicarea cu proprietarul:
   Este important să întrebăm proprietarul de ce anume îi este frică animalului sau la ce tip de stimuli reacționează – cei mai comuni fiind zgomotele, vocile de o anumită tonalitate, contactul vizual cu alte animale, poate un anumit miros... – și cum obișnuiește să rezolve situația: cu recompense, cu jucării (dacă are una preferată, îi putem cere să o aducă la consultație) sau prin altă metodă.
2. Reducerea factorilor de stres:
   În momentul în care urmează să îl consultăm, în clinică ar trebui să existe cât mai puțini factori de stres posibil – lucru uneori dificil. Putem favoriza acest lucru folosind un difuzor cu feromoni, aromaterapie și chiar meloterapia (terapia prin muzică), care este un mare aliat. În acest fel, nu doar că reușim să creăm un ambient liniștit pentru animal, ci și pentru om.
3. Abordarea fizică:
   Să evităm urcarea directă a animalului pe masă; putem ruga proprietarul să facă acest lucru odată ce observăm că animalul se simte confortabil, sau poate fi necesar să așteptăm și să începem lucrul de la nivelul solului.
4. Tonul vocii:
   Să folosim un ton al vocii blând și liniștit în timp ce facem anamneza și răspundem la întrebările proprietarului.
5. Utilizarea recompenselor:
   Putem împrăștia recompense pe jos și, dacă situația permite, să lăsăm animalul să exploreze și să observăm dacă le adună. Profitând de acest moment, ne putem așeza pe jos, într-o zonă mai îndepărtată de animal, observând dacă prezintă interes față de noi și față de recompensele pe care le avem în mână, ajungând poate să ia una.
6. Examinarea treptată:
   Dacă a răspuns bine la premii și percepem că este relaxat, putem începe să îl mângâiem și să realizăm o anumită explorare fizică, lăsând întotdeauna zonele conflictuale, cum ar fi spatele, urechile și lăbuțele, pentru final.
7. Limbajul corporal:
   Poziția noastră corporală trebuie să fie relaxată, evitând mișcările bruște. Este recomandabil ca, mai ales la primele consultații, acestea să se realizeze fără grabă și fără așteptări presante, lucru pe care trebuie să îl explicăm în prealabil proprietarului.
8. Colaborarea:
   Vom cere ajutorul proprietarului atât pentru manipulare, cât și pentru a obține toate informațiile despre animalul său.
9. Spații separate:
   Dacă este vorba despre un centru unde se tratează atât câini, cât și pisici, ideal este să existe spații separate, adică în zona de pisici sau în cea de câini să nu se audă sau să se vadă animalele din cealaltă specie. În acest mod, reducem stresul pentru toate părțile implicate.